REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Este asa o boala, ea se numeste jăluit, si se intilneste destul de des printre moldoveni. Eu cred ca ea este ereditara, insa eu pot sa ma insel. Eu stiu ca si eu am boala asta, si mi pare, nu stiu de ce, ca daca scriu despre ea, inseamna ca deja o pot privi dintr-o parte si astfel, daca recunosc simptomele, pot sa ma lecuiesc. Eu ma dau cu parerea, asa cum toti au dreptul s-o faca, asa ca va rog sa adaugati la lista de instructiuni practice referitor la aceasta nevoie a noastra.

Jăluitul e un fel de hobby national, cu el se ocupa toata lumea, insa eu aleg sa ma uit la el ca la o boala pentru care trebuie sa gasesc leac. Simptomele acestei nevoi sint urmatoarele: slabiciune morala si spirituala, vorba multa, si cel mai important semn: cautam urechi sa ne asculte. O prietena de-a mea spune: unii au gura si n-au urechi. In engleza avem expresia: Misery likes company, adica cind esti – sau te simti- nefericit, simti ca tre sa vorbesti cu cineva, sa te imparti cu durerea, cum adica s-o tin eu la mine-n cap? De ce impartasim problema? Pentru ca nu stim cum sa scapam de ea, si ne pare ca vorbind cu altcineva, problema va disparea. Si asta e o iluzie de categoria 1. Ne inselam noi insisi asteptind un: las-ca totul va fi bine, si ne alinam cu vorba asta, chiar daca simtim ca nimic nu s-a miscat din loc, si nimic nu s-a rezolvat.

Eu am avut boala asta foarte bine dezvoltata pina in vara cind am descoperit un psiholog rus, care da seminare despre tot ce e uman: relatiile noastre cu lumea, conflicte, depresie, gasire de sine, etc. Teme eterne…  Si ea a fost prima persoana in viata mea care a spus: ti-e greu pe suflet? Fa ceva. Nu conteaza ce. Fa ordine, mergi la alergat cu muzica in urechi, vopseste peretii casei, spala podeaua cu miinile, fa o piine. FA CEVA! Cu cit mai mult intri in obiceiul de a gasi singura cheia spre o liniste interioara, cu atit mai mici devin simptomele jăluitului. Sigur ca nu trebuie sa incurcam jăluitul cu o discutie constructiva cu o prietena care ne ajuta sa vedem lumina si sa schimbam perspectiva, asta e sfint! Eu vorbesc despre acele probleme care ne maninca sufletul si nu putem face nimic la moment ca sa le rezolvam, insa alegem sa vorbim intruna despre ele- asta e jăluitul.

Va doresc sa nu aveti jăluit:)