REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Cred ca cel mai mare cadou pe care mi l-a facut viata e emigrarea. Am luat asa intr-o doara aventura asta: mi-a placut faptul ca in Montreal se vorbesc doua limbi, si in sfirsit, eu voi avea ocazie sa vorbesc limbile pe cale le invatasem de vreo 5 ani incoace, LIVE. Ceea ce de fapt m-a invatat aventura mea e sa fiu puternica si sa am incredere in mine. Visurile mele erau (si sint) grandioase, – asa cum trebuie sa fie visurile, nu? – si dorintele mele m-au dus pe drumuri uneori putin mai straine si mai intunecoase. Insa, din fericire, prietena mea in viata e intuitia mea: datorita ei am iesit la timp de pe drumurile care ma duceau spre un alt destin si am ajuns sa-mi gasesc drumul meu. La aproape 40 de ani, mai descoper care e drumul meu, insa un lucru e cert- stiu ce vreau si stiu cine sunt.

Un alt cadou, tot atit de mare, e ziua cind am inceput sa-mi iubesc viata. E mare treaba, pentru un suflet crescut in post-uniunea sovetica, cu parinti chinuiti si lipsa totala de dragoste de sine, sa ajungi sa te indragostesti de cine esti tu si ce faci tu! Eu tin minte ziua de 10 august 2009, e foarte vie amintirea: era o zi de miercuri, am venit de la servici- un job nou pe care-l incepusem de citeva zile – si am deschis o sticla de vin, am iesit la balcon si m-am asezat pe podea. Si mi-am zis: azi Lenutsa, faci 30 de ani.  Traiesti in Canada, in Montreal, un oras frumos, activ, plin de viata si de aventuri, esti sanatoasa, frumoasa si desteapta, ai un job fain (eram coordonatoare de proiecte in traducere) si nu-ti ramine decit sa te bucuri de viata. Ti-ar trebui un prieten, un baiat fain cu care sa petreci timpul, dar totul la timpul sau. I know that my guy will come along at the right time in my life. Am servit din vin, am ascultat linistea pina seara tirziu, si am mers la culcare. Asa si a fost. Noi cu adevarat ne deschidem Domnului si soartei in momentul cind acceptam prezentul.

Al treilea cadou al vietii e familia mea. Cei care-s linga mine la bine si la greu, si care ma iubesc neconditionat. Sotul meu e minunat, si copiii mei, 3 la numar – 2 ai mei si unul e copil de inima- imi dau lectii de viata uimitoare. Traiesc momente de recunostinta totala Domnului pentru ei. Cind yi vad crescind, inteleg ca exista sens in viata. Si ma gindesc cu mare evlavie si placere la acele zile cind vor veni la noi in ospetie toti 3 copiii mei, mari si frumosi, si-mi vor povesti ce fac in viata lor. E maret, familia. Ei sint cei care ne rabda asa cum sintem, care adora afectiunea noastra si care ne daruiesc afectiunea lor fara a astepta ceva in loc. Ferice de cel ce e parinte!

 Viata ne face cadouri la toti. Ochi sa avem sa le vedem…