REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Eu voi fi sincera si voi spune chiar de la inceput ca-l cunosc pe Vitalie Vovc, autorul cartii despre care intentionez sa scriu acum, de prin anii 98-99, cind eram studenti la universitatea de Stat Al. Russo din Balti, Moldova. Si iarasi sincer voi spune ca-l admiram. Pe el si pe toti colegii lui de grupa, caci profa noastra comuna, Doamna X, ne spunea cit de buni sint ei si cit de lenosi noi: grupa noastra de 9 fete, eram mai cascate asa, mai distrate, veselie la camin, ei… tinere intr-un cuvint. Ei insa, oooo, ei erau cei mai buni caci daduse bacalaureatul, adica mai mari decit noi si mai mintiosi. Pe vremea ceea- expresia asta ma face sa zimbesc nu stiu cum- liceenii care au dat bacul si au venit la universitate la 18 ani erau chiar mai seriosi si mai destepti, asta e adevarat. Deci, Vitalie face parte din acei tineri moldoveni pe care-i admir si cred ca mai ales din cauza asta- dar nu numai – am decis sa cumpar cartea lui din Paris si s-o citesc. Eram tare curioasa si asteptam cu nerabdare sa ajunga cartea la mine.

Cit demult ma bucur ca am decis s-o cumpar. E o carte plina de toate: umor, nostalgie, tristete, fantasma, dragoste, amintiri din copilarie, metafore si simboluri la tot pasul, si mai ales, trairi atit de cunoscute…

As putea face o analiza literara asa cum ne-au invatat la Balti, insa n-o sa fac asta. Cred ca cititorul isi face analiza sa proprie, in dependenta de experienta sa de viata. Eu sint de acceasi generatie cu autorul si deci ma regasesc in multe momente descrise cu atita generozitate. Vocabular bogat si uneori inventat, umor ascutit si la locul lui, descriere deplina de sentimente, si personaje, o cit de vii! Ramboaica e personajul care m-a lasat bouche bée cind am citit sfirsitul istorioarei. Soarta tarii in ea!

Vreu sa las aici dar citeva citate care-s pline de sens:

“1. De cite ori trebuie sa faci “Bam-Bam-Bam” in scafandrul uor cetateni pentru ca sa-si deschida gaoacea de sticla si sa reactioneze mai adecvat la realitate?”

“In acea zi, am inceput a insuri pe la timple. A murit un copil si am devenit adult.”

“Pe Marte (a se citi, in Moldova) nu exista state. De facto, Martienii nici nu stiu ce-i asta emigratie. Oriunde s-ar duce, ei tot pe Marte ramin”.  Adica: Moldoveanul iese din Moldova, insa Moldova nu iese din capul moldoveanului:)

Trebuie sa mai spun ca autorul e emigrat de mai mult de 20 de ani de acasa, si asta ne apropie iarasi; sintem dusi din Modova pe tarim strain, unde ne-am straduit atit de mult si indelungat sa ne gasim loc sub soare, oameni apropiati si mai ales, indeletnicire pe masura, care sa ne placa. Vitalie e bine stabilit in Franta, si eu simt mindrie cind aud de ai nostri adaptati si integrati in tara straina. E un act de eroism, emigrarea… Insa, dupa cum spune autorul in cartea sa, e la fel un act de eroism sa ramii in Moldova, tare in care totul e la fel si nimic nu e la fel…

Multumesc Vitalie. Va recomand “Alerta Oranj, sau Pe alocuri, viscole” din toata inima.