Dupa cearta viata nu-i?

Eu nu sint o tipa care tace si se da intr-o parte cind ceva nu merge. Eu deschid gura si spun, cind mai obiectiv, cind mai aprins, in dependenta de cit de mult tin la persoana data. Si nu inteleg, la dracu, amush 40 de ani am si tot nu inteleg: de ce conflictul inseamna sfirsit de relatie? Toti psihologii renumiti spun: confllictul e inevitabil in relatiile apropiate. Apropie 2 pietre si o sa vezi cum ies scintei. Cum atunci la oameni, care sintem atit de complecsi cu tot bagajul care-l acumulam, cum noi sa traim fara conflicte? Imposibil! Conflictul arata ca ceva nu merge si cu sinceritate, anume lumea sincera se cearta, da da da! pentru ca-s mai curajosi!! – pai iata, conflictul arata ca exista 2 pareri diferite si ca fiecare e sigur ca are dreptate. De ce sa nu stam de vorba, de ce nu avem curaj, de ce ne temem?

Cum poate o cearta sa stearga ani de prietenie? De ce la o cearta se sterge brusc din senin tot binele si frumosul care a existat pina acum?

Lumea spune urmatoarele: conflictul arata ce fel de persoana esti. Si lumea are dreptate… In conflict se vede curajosul si fricosul, se vede discordanta intre cuvinte si actiuni, si mai ales, se vede daca relatia are viitor.

Eu cred ca cel mai eronat intr-o relatie de prietenie – ca de fapt in orice relatie personala-e sa ai asteptari- ожидания – des attentes – expectations. Ele nu se spun, dar se simt. Cind credem ca persoana din fata noastra trebuie sa se poarte intr-un fel anumit ca sa ne fie noua mai comod, mai clar si mai usor de trait: iata rezultatul asteptarilor din capul nostru. A nu avea asteptari inseamna a fi capabil de ati purta grija singur/singura, ceea ce traducem in engleza foarte frumos in: self-sufficient. 

Curios e faptul ca in engleza, self-sufficient, e tradus in dictionarele romanesti ca infatuat, infumurat. In acelasi timp, dictionarul englez Webster spune ca self-sufficient e competent, sigur de sine, capabil sa-si poarte de grija singur. Vedeti cum in romana e pacat sa fii autosuficient? 🙂

 

Leave a comment