REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Azi vreau sa scriu despre ce mi-a placut cel mai mult in Moldova in 2018 in acel sejur scurt al meu de 2 saptamini.

1. Nici nu era niciun dubiu, cred ca ati ghicit si singuri. Eu, traita in tara de nord unde cresc doar merele si capsunile, si unde totul aproape este importat din tarile Americii latine, m-am simtit alintata de zeama surorii mele mai mari, baba neagra al mezinei noastre scumpe, mamaliga tatalui meu si coltunasii mamei mele. Nimic nu e mai gustos decit mincarea facuta acasa, cu ai tai, si mincata in jurul unei mese rotunde, cu multa lume de la mic la mare mincind cu pofta… Masa plina, in jurul ei lume de la 2 ani la 65… Of.  Asta e amintirea care-mi va incalzi multe seri de iarna… Pina la urmatoarea vizita 😊
2. Rochiile! Ce e cu ele, Ileana? Eu, deprinsa aici sa vad in metrou, in oras, la plimbare, femei in panataloni si maiou, fara machiaj, fara bijouterii, ma plimbam prin sat dar si prin Balti si nu mai puteam de atita frumusete feminina! Cel mai curios e ca virsta nu conteaza- asa cum o domnitsa de 16 ani merge in ospetie la bunica-sa in sat gatita si frumusica, asa si o doamna de mai mult de 60 merge la piata in oras, gatita si frumusica, in rochita asortata cu sandalele si cu accesorii. Sincera sa fiu, mi-lipsteste mie asta in Canada. Lumea e faina, zimbareatsa, dar atit de simplu-s imbracati ca ai impresia ca toti numai ce au iesit de la gym. Si au bani!! Valorile-s altele… N-ai ce face, cultura e alta. Ramine insa ideia ca frumusetea feminina e un cadou pentru ochi in Moldova. Bucurati-va, barbati moldoveni 😊
3. Eu am multe matuse, pentru ca taica-meu are 6 frati si surori, fiecare avind cite 2-3 copii; si maica-mea are o sora insa ea are 6 copii mari, asa ca mine. Va inchipuiti cind faci o masa cit loc iti trebuie! Da va inchipuiti cite matuse m-au cuprins si m-au sarutat cind am ajuns la mama in sat dupa 9 ani de viata canadiana! Nana Galina e numele generic al tuturor matuselor mele care ma iubesc doar fiindca-s Leana, fiica lui Vasile si a Zinei, si acel moment de apartenenta a unei famili atit de mari a spalat toate depresiile mele, toate lacrimile mele curse in cele 12 ani de trai in tara straina, mi-a umplut inima de atita sinceritate si dragoste neconditionata ca-mi ajunge pina la anu’. Si le iubesc si eu pe ele 🙂

In Moldova exista atitea lucruri frumoase pe linga cele mentionate. Ca si in orice tara, trebuie de imbunatatit ceea ce nu functioneaza, insa in acceaisi masura, trebuie de valorizat, adica de pus accentul pe acele lucruri care-s frumoase, dragi care ne dau energie pozitiva sa mergem mai departe. Concluzia e una : cu cit mai mult ne gindim si ne concentram la bine, cu atit mai fericiti si sanatosi vom fi in viata.