REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

In sat la parintii mei am stat la sor-mea cea mare, are casa mare si frumoasa, si am zis, facem vizite la parinti in fiecare zi insa seara stau cu sora si nepoatele la vorba. Nu departe de casa ei, este un teren de joaca pentru copii, intr-un parc, de fapt unicul parc din sat. Cu caldurile celea mari de august si fara climatizare, eram prezenti cu baietii pe terenul de joaca de 2-3 ori pe zi. Tare pietros, of, terenul cela Doamne, cel mic al meu si-a ranit genunchii, poate schimbati pietrisul pe iarba, lume… ei da asta e o alta tema, sa ne intoarcem la subiectul de azi.

Intr-o zi, s-a intimplat ceva interesant de tot…

Se apropie baietii mei- unul de 6 si altul de 4 ani- de copiii de pe terenul de joaca si eu observ. Eu stiu ca baietii mei vor trai momente de confuzie pentru ca ei vorbesc rusa, engleza si franceza insa nu romana- pot numara pina la 10 romaneste, atit. Citiva baieti si o fetita se jucau acolo deja, si stau toti de vorba, ca maturii, frumos asa. Cel mare al meu, Dan, zice ceva in engleza (cred ca ceva de tipul pot sa ma joc cu voi, el e politicos tare la noi)) si baietii localnici- nicio reactie : care ride, care se fisticeste, insa Danul meu nu primeste niciun raspuns, se trage la fata si-si vede de treaba. Eu observ mai departe, nu zic nimica, in gindul meu : dragul mamei, asta se numeste, ai iesit din farfuria ta 🙂 Mai departe, peste citeva minute, fetita zice celorlati : baai, el vorbeste in engleza baiatul cela, si eu-mi dau seama ca fata a inteles ce-a zis Danul meu.  M-a bucurat chestia asta tare, nu stiu de ce, si cind se apropie fata de mine- eu eram asezata pe bancul din parc, zimbesc si zic : tu vorbesti engleza asa, what is your name?  Danul sta linga mine curios si el. Ea ma priveste serioasa, eu repet intrebarea in romana si engleza, si de-odata, fata toarna, dintr-o rasuflare : My name is Evelina, I am 6, I am from Moldova, I live in Corlateni, si o secunda mai tirziu se urca pe bicileta si o ia la razna. Am ramas gura cascata.

Sigur e hazlie istorioara si vreau sa spun bravo profesoarei Evelinei care a invatat-o sa zica 4 fraze in engleza. Insa daca ne gindim olecuta mai profund, atunci vedem o analogie strigatoare la cer intre purtarea fetei si educatia in Moldova. Copiii nu au reactionat nici intr-un fel la fraza simpla spusa de Danu : Can I play with you? Insa la intrebarea cum te cheama in engleza, Evelina nu stiu de ce a hotarit sa-mi spuna tot ce stie in engleza, fara sa faca nici un contact cu Dan, care e de virsta ei.    Adica se invata de dragul invatatului, nu de dragul folosirii in viata a ceea ce invatam. Fetita Evelina e Moldova mea din 2018 : desteapta, dar fricoasa; are cunostinte luate din carti dar nu le aplica in viata acele cunostinte; invata intruna fara habar de ce si pentru ce invata… Comunicarea e cel mai important in viata. Poti sa ai sute de diplôme, insa daca nu poti aplica in viata normala de zi cu zi, in legatura cu altii oameni, acele cunostinte, diplomele nu au niciun rost. Va rog, dragi profi din toata lumea, nu umpleti capul copiilor cu chestii de care ei nu vor avea nevoie in viata, aveti mila de ei. Invatati-i curaj si umilitate, rabdare si empatie, invatati-i sa se asculte pe ei insisi si sa nu se teama de visuri.

Trist teren de joaca in sat…