REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

este asa un verb in engleza: let go, care n-are, din pacate, o traducere omeneasca in franceza sau romana sau in rusa. adica francezii au un lacher prise, da tare e incovoiat el, nu reda claritatea si simplitatea lui let go deloc. let go e o mina inclestata, incordata care incetisor isi desface degetele si lasa se se duca cu vintul totul din ea… let go e o statie de autobus la care stii cu toata celulele din tine ca tre’ sa cobori, acum, aici, si cind ai coborit, statia zimbeste… let go iti permite sa faci asa cum iti sopteste inima, chiar daca ea sopteste incet de tot, atit de incet incit e extrem de usor sa se innece in marea vocilor din jurul tau, dar totusi, let go da putere acelei voci si dintr-o data, auzi clar si bine ce zice inima ta. “tu doar stii Lena ce ai de facut, de ce te ascunzi de adevar…”

Invat de la natura sa accept let go cu gratie si zimbet. Acceptarea lui let go in viata aduce linistire, claritate si mai ales, sterge alergarea asta interioara care e boala vremurilor noastre. ce verb deosebit de pretios, let go…