Undeva 6 ani in urma, eram insarcinata cu Alexey, al doilea baiat al meu. Eram rotunda si nelinistita. Sarcina schimba o femeie foarte mult, moral si fizic. Eu nu ma simteam schimbata, eu ma simteam pe alta planeta. Aveam gust de harbuz, carne si filme. Straniu e un cuvint moale pentru cum ma simteam si ma purtam eu insarcinata cu Alexey, dar istoria de azi nu e despre asta. E despre icoana Maicii Domnului.
Cind aveam vreo 5 luni de sarcina, am mers la biserica rusa din Montreal, si am vrut tare sa-mi cumpar o icoana, asa mi-a venit mie. Preotul ne-a aratat cu mina unde e magazinul si mi-a zis: sa cumperi pe cea care se uita la tine, si a zimbit. Eu m-am simtit intrigata si m-am apropiat de vitrina magazinului. Erau multe icoane acolo. Am privit eu mult, am privit si simteam ca cineva sa uita la mine, si asta era ea!!!! Icoana din imagine e cea cumparata de mine in ziua ceea caci chiar se uita la mine. E o chestie de o secunda-doua, dar e puternica emotia.
Vine ziua cind trebuia sa nasc. Contractii regulate de 3 ore, ma pornesc la spital si iau si icoana cu mine. Faceam totul instinctiv, la intuitie, nu ma intrebam de ce o iau, am zis; o iau si gata. Am ajuns la spital la 1 de noapte si spre dimineata, sotul meu m-a lasat singura in odaie cu contractiile mele si balonul meu albastru, caci trebuia sa vorbeasca cu Simona, pretena mea buna care a ramas cu Dan acasa. Si aici incepe povestea mea: eu simteam ca este cineva in odaie cu mine, si e o doamna. Si va zic adevarul: nu vedeam nimic, simteam. O doamna asezata in coltul odaii si se uita la mine cu un zimbet abia perceptibil. Cine era? Eu cred ca Maica Domnului. Eu auzeam in minte cuvinte de incurajare: poti face asta, esti bravo, totul decurge cum trebuie sa decurga. Era uimitor de calmant. Si nu ma simteam uimita sau intrigata, pur si simplu o ascultam.
Aceasta icoana sta linga mine cind merg sa dorm, si yi zic noapte buna in fiece seara. E minunea mea cea mica mare, ea …

Leave a comment