REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

… sa mi fac manichiura si pedichiura singura, lent, frumos si ingrijit. se adevereste ca doar de timp si calm e nevoie ca sa ai o manichiura frumoasa!

… sa fac gestionarea casei, a celor 3 mincari pe zi.

… sa petrec timp cu baietii afara la plimbare si sa-i observ vorbind, tipind, intrecindu-se, vorbind mult, mult mult de tot:)

… sa coc piine, in liniste, la cald, cu soare in casa si in inima.

… sa petrec timp cu mine, cu o carte intr-o mina si jurnalul meu cel violet in alta. caci a scrie si a citi impreuna sint cele doua activitati care se adeveresc terapeutice pentru mine….

… sa-mi ascult emotia pe care o resimt la moment si sa-i fac fatsa cu cele 3 intrebari: ce simt, de ce si ce as putea face ca sa o traiesc linistita pina se trece… caci emotia, ca valul, vine si se duce, aducind un mesaj…

… sa vad diferenta intre “am nevoie de vorba cu prietena mea ca sa scap de emotiile mele negative” si “as vrea sa vorbesc cu prietena mea caci mi-e dor de ea” 😉

… sa accept un lucru de dereticatoare (eu, care are atita educatie si atitea carti a citit, ah!) ca sa nu-mi pierd jobul principal asa incit sa cistig timp si energie mintala ca sa pornesc un proiect comunitar de suflet, sa citesc carti si mai ales, sa am timp de discutie cu Domnul!

… sa inteleg cu adevarat zicala: ONE DAY AT A TIME, astfel incit fiece zi e cadou si e plina de bine si rau, si iar bine si iar trist, si tot asa, revelatie find dansul vietii in care invatam cind sa inaintam cu incredere si cind sa facem un pas-doi inapoi ca sa ne reculegem si sa ne oferim spatiu mintal… pentru niste reflectii in care ma vad pe mine cu adevarat dar si pe cei din jurul meu …

Carantina a adus minunile vietii interioare pentru cei care au ochi sa le vada 😉