La 21 de ani, am absolvit universitatea din Balti si i-am zis mamei: eu vreau sa lucrez la Chisinau. Mama nu voia sa ma lase. Suparata, m-a lasat totusi, dar imprumutase de la o prietena bani ca sa-mi dea de cheltuiala. Am plecat la capitala sa caut de lucru cu diploma rosie in mina. Mi-a oferit gazda Lenuta Birnaz la caminul studentesc, sa-i dea Domnul sanatate… Peste 5 zile, am gasit un post de prof de engleza la o scoala profesionala din Chisinau, si deci am inceput sa caut gazda. Asa a inceput viata mea profesionala. Aveam salariu, traiam itr-un apart simpatic, ma simteam biiiiine… Peste citiva ani, mama mi-a zis intr-o zi ca ea se rugase la Domnul in acele 5 zile, tare se rugase sa nu gasesc de lucru si sa ma intorc acasa.
La 33 de ani, am fost angajata la o scoala de limbi. Foarte curind am inteles ca ea, doamna sefa, o mongoleza cu o franceza si engleza stilcite, astepta multe de la mine si tot imi zicea frustrata, iaca daca cunosteai domeniul conceptiei pedagogice, am face atitea, de ce te-am anagajat eu?!! Eu ideie nu aveam ce era aia, conceptie pedagogica, si sigur ca peste 6 luni am fost data afara. Eu nu intelegeam de ce nu s-a citit CVul meu ca sa fie clar ce cunosc si ce nu cunosc. Peste 3 ani, am mers la TELUQ sa invat ce e aia conceptie pedagogica. Azi eu am mult de lucru in acest domeniu si ma simt biiine.
La 41 de ani, am hotarit sa-mi las parul sa incrunteasca, pentru ca simteam ca i-a venit timpul, gata: pigmentarea genetic vorbind se termina in neamul meu pe la 30… Cind am anuntat noutatea prietenelor mele, una s-a gasit sa-mi zica: of, parca te vad cum ai sa fugi la frizerita peste o luna-doua. Au trecut mai mult de un an si parul meu e carunt aproape in intregime si eu ma simt biiiiine.
Morala care e: cind nu crede lumea-n tine si te bate la cap, spune doar doua cuvinte: WATCH ME.
😉
REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY... 
Leave a comment