REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Cea mai grea emotie pe pamint de trait si de digerat e rusinea. Atunci cind cineva ride de rochia ta, precum ca e urita – prea mare sau prea mica, iar tu stii ca rochia asta e tot ce ai gasit in garderoba; cind afli ca toata lumea stie, datorita unei “prietene”, ca tu ai scris o scisoare de dragoste unui baiat care-ti place si acum toti se uita cu batjocura la tine; cind stii ca ti se da greu matematica si se gaseste unul “destept ” in clasa sa rida de tine; cind faci efort constient si cauti cadou cit mai personalizat pentru “prietena’ ta, si ea nici macar nu a zimbit cind l-a vazut; cind o straina te critica public si vezi ca are si sustinatori, si-s multi, si printre ei sint cei pe care niciodata nu credeai ca te urasc, si tot asa mai departe…

Rusinea e un sentiment de inferioritate pe care-l dezvoltam noi insine in suflet pentru ca am facut doar un lucru: am permis altora sa fie mai importanti decit noi. Am permis parerilor altora sa fie mai presus decit parerile noastre. Si din pacate deci, cu cit mai putin te iubesti si te acepti pe tine insuti, cu atit mai mult te va durea opinia strainilor.

Rusinea e un sentiment de inferioritate pe care-l dezvoltam noi insine in suflet pentru ca am facut doar un lucru: am permis altora sa fie mai importanti decit noi.

Brene Brown spune ca rusinea are doua aspecte: ” Nu merit asta, sint o proasta!” si ” Cine te crezi, frumoaso, sa meriti asa ceva?!” Prima fraza de obicei face parte din discursul interior care are loc in mintea fiecarei femei de pe planeta. O da! Si a mea tot 🙂 A doua fraza vine de obicei din exterior,de la altii, de la cei care formeaza anturajul nostru. Sigur ca nu auzim fraza direct spusa, mai degraba o simtim in comportamentul persoanei. Situatii de astea un milion avem toti…

• Cind te intelegi sa te vezi cu ea la 10 la o cafea si astepti pina la 10:40 cind ea apare si ti povesteste toate detaliile a ceea ce s-a intimplat insa nu spune cel mai important: Imi pare rau ca m-ai asteptat atita! si tu tot ce simti e regret ca ai iesit cu ea;
• Cind mergi la prietena ta la ziua ei de nastere sa-i oferi flori, o carte preferata si o imbratisare, si ea nu iese la usa ci doar sotul ei deschide usa si spune: ce-ai vrut? si tot ce vrei e sa devii invizibila;
• Cind povestesti unei persoane pe care o consideri apropiata ceva dureros, sensibil, si ea zice: ce te framinti tu asa!? n-ai ce face in viata?! si tot ce simti e ca vrei sa te scufunzi sub pamint…
• Cind povestesti o problema de-a ta unei “prietene” si ea asculta atent si spune: ce bine ca n-am asa probleme eu! si tot ce vrei e sa fugi cit mai departe…
• etc.

In genere chestia asta cu judecata si lipsa de respect e norma la natia noastra, cea a moldovenilor. Din cauza ca nu toleram emotiile proprii, nu sintem capabili sa toleram nici emotiile celor din jurul nostru. Si deci, vorbim cu o lipsa de tact si de respect uimitoare pentru ca e mai usor sa ataci decit sa deschizi inima si sa incerci sa intelegi ce-ti spune persoana.

Rusinea, emotia cea neagra, cleioasa, de la care te sufoci parca, si vrei sa fii invizibil. Se intimpla ceva nemaipomenit atunci cind simti o emotie dar in acelasi timp, reusesti sa observi cum reactioneaza corpul tau si mintea la o emotie. Atunci in acea secunda incepe lecuirea: cind accepti emotia, cind o privesti si spui: Salut, ai venit sa ma vezi, ce ai de spus? 🙂