REFLECTIONS ON LIFE AND WHAT IT MEANS TO LIVE FULLY…

Degeaba ții post
dacă din tine nu pleacă nimic rău.

Degeaba ții post
dacă porți o mască
pentru fiecare om,
pentru fiecare loc,
pentru fiecare împrejurare.

Atât de multe măști
încât nici tu nu mai știi
cine ești.

Degeaba ții post
dacă oamenii din jurul tău
nu sunt oameni,
ci funcții.

Una — dădacă.
Alta — șoferiță.
Alta — locul
unde arunci
tot ce nu vrei să vezi în tine.

Degeaba ții post
dacă fugi de disconfort
ca de foc.

Când viața te cheamă
să te uiți în oglindă
și să te vezi
fără podoabe,
fără scuze,
fără mască.

Degeaba ții post
dacă viața ta se reduce
la vacanțe,
rochii
și restaurante.

Degeaba ții post
dacă îți este frică
să fii tu
și devii copia altora
din teamă
că nu poți trăi singură.

Degeaba ții post
dacă nu știi să spui:

Am greșit.
Îmi pare rău.
Hai să înțeleg.

Și în schimb
ceri iertare
ca un ritual gol
pe care îl repeți
fără să schimbi nimic.

Degeaba ții post
dacă în casa ta
domnește frigul,

iar în lume
apari frumoasă,
zâmbitoare,
îmbrăcată în armonie falsă.

Degeaba ții post
dacă împingi cuțitul în spate
și nici măcar nu vezi
că mâna este a ta.

În ziua în care
vei vorbi cu Dumnezeu
direct,
fără spectacol
și fără intermediari,

vei înțelege
valoarea unui suflet.

În ziua în care
vei crea ceva
cu mintea ta
și cu mâinile tale,

vei înțelege
ce înseamnă
să trăiești.

Iar în ziua
în care vei avea curajul
să fii tu
în orice loc
și în orice lumină,

atunci — poate —
vei deveni
prietena ta cea mai buna.

Până atunci,

Tine post.

Dacă altceva
nu vezi,
nu simți,
nu înțelegi.